Din cerul meu de gratii îngeresti
Cazut-am peste gânduri, peste abstractii fine,
Calauzita de patimi si mofturi pamântesti
Am rascolit ideea si lacrima pe sine.
Mai virtuasa ca marea si singura ca luna
Am lacrimat chemarea spre tarmuri afrodite,
Si tot asa se stinse si pacea ca si spuma
Din cupa voluptoasa cu vinuri învechite.
Stridentele imagini nascute din pacat
Înconjura defunctul izvor al puritatii,
Cu lacrimi selenare un vânt clasicizat
Împrastie dogoarea arzândelor libratii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu