Mi-e dor de mine câteodată
Si mă rechem cu glas tocit...
Mi-adoarme glasu-n zori şi cată
Pe la amiezi a mă trezi.
M-adun din spuză, amintiri desarte,
De parcă mortul poate să vieze?
Ce pot să fac...strigati-mă!
Si faceţi lutul să vibreze.
Din amintiri croiesc stângaci
Doar umbra visului pierdut,
Ce mai contează ce imbraci
Când timpu-i gol si mult prea lung?
Mi-e cuşca de otel forjat,
De-ar fi si lacate, să fie!
Eu "sunt" şi sunt inaripat
Iar libertatea este vie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu