20 august 2010

25. Intercostală



Mi-adăp fiinţa dintr-un cer albastru;
Intercostala mulţumire,
În cerul gurii sunt un vechi sihastru,
Si-n faţa lumii zac in amagire.

Mi-e candelă apusul, fiori în asfinţit,
Si inima mi-e frănta de-un petec de cenuşă,
Nimic din lume astăzi nu m-a încălzit
Si nimeni înspre suflet nu si-a deschis vreo uşă.

Mă simt ca cerşetorul ce bate-n porţi inchise
Pe care umbra serii le-nvecinează morţii,
Atâtea fraze sfinte lumina mi-o descrise
Încât crezut-am aprig că suntem fraţi cu toţii.

Imi este veacul incifrat cu semne
Cuvântul e mai darnic, însă mai sec...e gol,
Astăzi lumina transparenţelor eterne
Mă face mai vizibilă în stratul de noroi.

24. Altarului de ură...



A nu stiu câta oară ma intreb
Si gândul ăsta ma impresoară,
Aş vrea macar o clipă să inţeleg
De ce un om cu altul se măsoară...

De ce ar crede in mintea lui amară
Ca celălalt nu poate fi decât ateu?
Intrebarea asta incepe să mă doară
Si e mai cumplită decât aş crede eu.

Mă dor organele si cerul minţii,
Mă chinui ca un om lipsit de vlagă,
Încerc să imi răspund, mă pierd in definiţii
Si nimeni parcă nu-i să inţeleagă.

E germenele răutăţii, el se interpune
Şi oameni între oameni nu se mai iubesc,
Fiecare crede, fiecare spune
Că adevarul poartă cu suflet crestinesc.

Minciuni, minciuni...făţărnicie!
Mai bine recunosti că nu deţii iubire,
Că ale tale fapte iţi sunt ucenicie
Altarului de ură pe care îl zideşti !