Ce pot să fiu dacă renasc,
Si cât de nouă m-aş putea privi?
Din pas în pas, mereu se nasc
În cerul stelei pandantivi.
Ce aş putea să imi doresc
Mai mult? Mi-e drag si visul si chemarea,
Atât de-nalta amagire
Imi umbrise vindecarea.
Aş putea purta mai mult
Insufletitu-mi cer cu stele?
Tot ce astazi m-a durut
E limanul vietii mele.
Daca trupul n-ar durea
Nu as simti intr-însul viată,
Tot ce este mi-ar părea
Fara duh...fara sperantă.
Multumescu-ti tie gand
Că ma porti in constiinta,
Mă adap si ma vad bând
Din haotica-mi dorintă.
Imi doresc o nouă eră
A cunoasterii de sine,
Viata-i scurtă...efemeră,
Tot ce am...nu-mi apartine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu