16 decembrie 2011

39. Alunga-ma tu, pleoapa...


Imi place sa scriu cuvinte frumoase,
Cuvinte ce-si au rostul sa mangaie destinul;
Atunci cand ele sunt naive si gingase,
Iti risipeste plansul si pasul si strainul.

Ma-nlatura tu, pleoapa, prin strangere de gene,
In intunecatu-mi, absentu-mi infinit,
Sa nu te mai intorci umbrindu-ma cu sine,
Nici cautandu-ma amarnic prin praf sau prin nisip.

Findca am scris cu hotarare, cu gand de fetiscana,
Cu nasul subtiat spre stele clipind doar pentru mine,
Azi nu mai sunt naiva ci, mai degraba stana
In adevarul care e greu a fi gasit.

Alunga-ma tu, pleoapa si pierde-ma in plans,
Necrutatoare imi este clipa fara a fi de ajuns,
Fiindca doar focul mistuitor dar rece
Purifica adancul prin care plansul trece.

5 noiembrie 2011

38. In mine nu e mugur viu.


Azi rostul zilelor ce curg
Imi pare mai strain ca ieri,
In poala degetele lungi
Se frang in plans atatea seri.

Privirea e mai fixa pe o tinta data,
Nicicand n-a fost atat de lunga clipa,
N-a fost asa vreodata...

Ma caut ca si cand nu stiu
De mai traiesc sau sunt naluca,
In mine nu e mugur viu,
In viata sa ma duca.

Un cenusiu bacovian,
Un sange nedorit se scurge,
Ce rost a mai vorbi...nu am
Cuvinte sa ma urce.

In lumea mea e un adanc pustiu,
Un hau intunecat si rece,
Prin lanuri coapte nu ma stiu,
Nici prin livezi a trece.

Mi-e tare dor de-o primavara cruda,
Cand iarba creste proaspata-n fanete,
Atunci cand pomii nu au umbra,
Iar soarele e bland sclipind a tinerete.

1 iulie 2011

37. Suferința


Dintr-un sufelet ca de ceară,
Plecând ochii spre pământ,
Au curs lacrimi să mă doară
Foarte crunt...

Să mă doară iarăși duhul,
Face să mă simt străină,
Pașii parcă urcă-n trepte
Spre lumină...

Câte-o treaptă suferința
Te înalță și te urcă,
Tot din ea crește mlădița,
Către cer să te tot... ducă.

3 iunie 2011

36. De-ar fi să poți...


Mi-e pasul ca și când furtuna,
Mi-a răscolit în sevă trunchiul,
Am cunoscut durerea, ura,
Și-am căutat în sferă unghiul;

Nicicând n-a fost mai grea minciuna,
Nicicând n-a fost așa tumultul.

E omenesc să nu mai poți
Trânti în spate uși și porți,
Și să înghiți în lacrimi nopți,

De-ar fi să poți, de-ar fi să poți...

Mă sorb din lume și mă sting
În fraze nerostite încă,
În turnul vieții mă închid,
Între ochi și intre...tâmplă.

35. Teamă


Înserarea se topește
Într-un strop de lună nouă,
Noaptea asta ne unește
Într-un vis sau poate două.

Sub perdele pe la geamuri
Parcă ar privi în noapte,
Gânduri, gânduri, vise multe
Răstignite între șoapte.

Mă prefac a nu ghici
Că, de dincolo de zare,
Mă extrag a mă privi
Să-mi pun semne de întrebare.

Mă privesc de sus străină,
Nu-mi mai este milă Doamne,
O să fiu din nou...senină
Dacă-mi trag vreo două palme.

Mi-este teamă de trezire
Și de pașii ce o să-i port,
Dacă-n inimă sclipire
Mă îndeamnă azi să pot!


24 mai 2011

34. Cioplind in mine câte un pic


Cioplind în mine câte un pic
Și formă dându-mi ca din piatră
Încerc o mână să-mi ridic
Însă rămâne nesculptată.

Și ori că sparg cu mâna stângă,
Ori dreapta mă lovește
Încep să înțeleg că-n piatră
E foartă e greu când se cioplește.

Dar dacă alții vin și luptă
Din răsputeri a te lovi,
Poți zări în a ta umbră
Cum capeți formă într-o zi.

Mă doare găndul că nu este
Aceeași formă ca dăunăzi
Findcă e altul ce lovește
Și ochii iar sunt goi și umezi.

Însă e leacul de nădejde
Și forma ce o am, o port,
Ce e din stâncă, stâncă este
Iar din scânteie face foc.

33. Tu, clipa!


Tu, clipă stai în loc
Și fii din nou profundă,
E spațiul actual în joc
Și timp în mine...umbră!

Mi-e spațiul cum mi l-am dorit
Atât de calm și dulce parcă,
Mai vreau un strop din răsărit
Gustând așa...ca altă dată.

Mi-e gândul și privirea-n zare
Acolo vreau să poposesc
Azi nu e loc de întrebare,
Nici de răspuns...fiindcă iubesc.

19 aprilie 2011

32. În lumea mea


Ma doare, doare si persistă,
Durerea m-a cuprins cu totul,
Azi viaţa parcă m-ar fi şters din listă
Şi-n gânduri iar o fac pe-a mortul.
Un amalgam de gânduri frânte;
Frânturi de vis, înfrânt de moarte,
Nu ştiu, eu suflet, când m-am stins
Şi ieri era tot miez de noapte.
E un cerc închis şi mă învârt,
Cu pasul greu, cu pasul scurt
Între " a fi" şi "a nu fi"...
E doar o clipă sau o zi.
Ce-mi pasă mie dacă ţie nu...
De mine nici măcar un strop,
Rămâie clipa mută acum,
Cu viaţa grea în ea...cu tot!
Când amorţeala mă cuprinde
Mai nouă mă ridic şi tac,
Cuvintele care există
În forţă nu mă mai încap.
Întotdeauna pier sub tălpi bătătorite,
Când mă ridic, privirea nu mi-o întorc,
Cuvintele rămân adesea nerostite
Şi plec...în viaţă cu lumea mea cu tot.

29 martie 2011

31. Astenie de primavara


Mi-e gândul greu, oftatul tot mai lung,
Podeaua-i rece sub pasu-mi vestejit,
Zâmbetul n-a fost nicicând
Atât de sec, atât de plictisit.


E o astenie carnală şi dibace
În primăvara profundelor idei,
În mine ca un mugur o simt cum se desface
Si se divide în ani tăcuţi şi grei.


Mi-e pasul ca şi turma de mioare
Agale, fără ţintă şi fără scop precis,
Himeric din când, în când apare
De nicăieri un strop de ... vis.


Mă paşte împlinirea în zări la răsărit
Deşi înserarea vrea să mă cuprindă,
E luptă între "vreau" şi "ce nu mi-am dorit",
E luptă în adăncuri şi e...cumplit.

Follow by Email