29 martie 2011

31. Astenie de primavara


Mi-e gândul greu, oftatul tot mai lung,
Podeaua-i rece sub pasu-mi vestejit,
Zâmbetul n-a fost nicicând
Atât de sec, atât de plictisit.


E o astenie carnală şi dibace
În primăvara profundelor idei,
În mine ca un mugur o simt cum se desface
Si se divide în ani tăcuţi şi grei.


Mi-e pasul ca şi turma de mioare
Agale, fără ţintă şi fără scop precis,
Himeric din când, în când apare
De nicăieri un strop de ... vis.


Mă paşte împlinirea în zări la răsărit
Deşi înserarea vrea să mă cuprindă,
E luptă între "vreau" şi "ce nu mi-am dorit",
E luptă în adăncuri şi e...cumplit.